Dincolo de terapie, de obiective și de învățare există ceva foarte puternic, capabil să construiască relația noastră cu cel mic, să echilibreze, să conducă terapia înspre firesc. Se numește generozitate.
Cumva, în contextul tendințelor de parenting, dar și de terapie, reiese că adultul are o predispoziție pentru a adopta extreme. Sau nu îl lăsăm pe copil să atingă tableta, sau petrece multe ore în fața unui ecran; sau copilul nu are voie să mănânce nimic cu zahăr, sau mănâncă doar ce vrea el.
A fi generos cu copiii este un atribut pentru care trebuie să lupți. Copiii iau ceea ce le oferim, apoi vor mai mult, și mai mult. Este normal! Este un proces de negociere continuu, prin care noi învățăm să oferim mai mult, iar ei să câștige ceea ce vor. Copiii trăiesc în prezent, în satisfacția de moment pe care le-o oferă o jucărie, ceva dulce, desenele de la televizor. Sunt însă complet dependenți de dispoziția adulților și de limitele pe care aceștia le stabilesc.
Cum unui adult nu-i oferă satisfacție să vadă doar 10 minute dintr-un film, la fel de nesatisfăcător este pentru un copil să primească câteva minute de muzică sau de desene.
Puținul dintr-o activitate poate crea o frustrare mai mare decât absența activității în sine.
În același timp, stabiliți și limitele voastre, ale casei: cât este prea mult? Cum îl învăț pe copil să negocieze pentru a primi mai mult într-un mod adecvat?
Haideți să privim înspre generozitatea pe care o exprimăm în relația cu copiii:
- Fiți generoși cu timpul pe care copiii vor să-l petreacă în activități preferate – indiferent dacă este timp petrecut acasă sau în sala de terapie
- Fiți generoși atunci când copilul cere ceva – oferiți în plus atunci când cei mici cer frumos, când folosesc cuvinte, când știm că le este poftă de mai mult
- Oferiți cu generozitate recompensele în terapie – uneori este suficient sa-i facem copilului câteva baloane să săpun, alteori înseamnă să facem baloane câteva minute bune
- Sunt situații în care generozitatea înseamnă să am răbdare: să nu grăbesc predarea, să nu propun obiective peste nivelul de dezvoltare al copilului, să-i dau timp să-și construiască relația cu terapeutul
- Fiți generoși în fața diagnosticului – este important să înțelegem nevoia de autostimulare a copilului, nevoia de mișcare, confortul generat de rutine și stereotipii, imposibilitatea de a răspunde optim în medii prea încărcate de stimuli, nevoia copilului de a fi copil (cu toate cele frumoase și cele dificile laolaltă).