Webinar „Teaching Verbal Behavior: Mand Training”: Idei principale

Pe 19 martie am organizat Webinar-ul „Teaching Verbal Behavior: Mand Training”.  Trainer-ul a fost Emily Kerwin Ph.D., BCBA-D, LABA, de la Clinica Carbone, care a oferit o mulțime de informații și sfaturi utile pentru participanți.

Iată câteva repere esențiale pe care le putem avea în vedere atunci când ne dorim ca cei mici să ceară ceea ce-și doresc:

1. Cererile sunt singurul operant verbal care aduce beneficii directe celui care vorbește.

   Copilul trebuie să învețe multe cereri, folosind cuvinte simple. Este suficient să spună ”apa”, ”bobo”, ”brrrum” – forme simple, dar care pot fi înțelese ușor de cei din jur, și nu forme complexe ”dă-mi apa”, ”vreau brrrum”, ”te rog, dă bobo”. Tendința terapeuților de a le cere copiilor să emită cererile în propoziții îngreunează predarea cererilor și, de cele mai multe ori, copiii nu au abilități verbale bogate pentru a face față cerințelor cu un grad mare de dificultate. Din acest motiv, vedem adesea că cei mici preferă să încerce să-și ia singuri itemii doriți, în loc să spună adultului ce vor. Dacă efortul de a cere/ de a interacționa verbal cu altă persoană este prea mare, copiii vor apela la metode mai simple pentru a obține ce vor.

Obiectivul este să avem un repertoriu care să conțină multe cuvinte simple, ușor de înțeles, folosite în mod independent (fără prompt, doar în prezența MO sau în prezența stimulului de interes)

2. Vom stabili obiective pe cereri din categorii diferite

   – obiecte preferate, alimente, acțiuni necesare (deschide, dă-te, vino) și acțiuni preferate (gâdi-gâdi, cucu-bau, sus), cereri pentru itemi care lipsesc, dar care sunt asociați direct cu itemii de interes (ex. Copilul vrea să se joace de-a pescuitul. El are acces la jocul de pescuit, dar lipsește undița, pe care trebuie să o ceară), cereri pentru a primi ajutor acolo unde are nevoie.

3. Pentru a preda cu succes cererile pentru itemii care lipsesc trebuie să ne asigurăm că avem un repertoriu de aproximativ 100 de itemi și acțiuni simple, respectiv că cererile sunt generalizate.

4. Pe lângă extinderea numărului de cereri, avem ca obiectiv și extinderea componentelor cererilor, în funcție de abilitățile pe care copiii și le însușesc.

   Acestea se numesc multi-component mands și apar sub formele:

Ex: alăturarea de atribute care oferă specificitate itemului dorit ”mașina verde”, adverbe ”împinge tare”, numerale ”două bomboane”.

Aceste tipuri de cereri vor deveni obiectiv după ce ne-am asigurat că avem un număr foarte mare de cereri simple, formate dintr-un singur cuvânt și după ce am evaluat cu atenție preachizițiile necesare (forme verbale pe care vrem să le adăugăm: culori, forme, verbe etc.)

Hint! Cum putem modifica o caracteristică a unui item pentru a-l determina pe copil să prefere mai mult acel item, și nu pe celălalt?

Ex. Observăm că celui mic îi plac mingiile care produc sunete, mai mult decât cele care nu produc sunete. Vom selecta 5 mingi roșii, cu sunete și 5 albastre, fără sunete. În felul acesta, vom putea crea motivația necesară pentru a-l determina pe copil să ceară ”mingea roșie” – cererile din acest exemplu trebuie privite în cadrul unei sesiuni de joc, unde știm că celui mic îi place să arunce mingii în cutii sau în popice).

5. Aranjarea mediului este esențială! Atunci când predăm cereri, cele mai multe eforturi trebuie realizate înainte de sesiunea de terapie.

• Plasarea obiectelor în diferite locuri, ascunderea itemilor preferați, modificarea locurilor obișnuite în care stau anumite jocuri preferate.
• De exemplu, pentru nivelul avansat de cereri, atunci când vrem să-l învățăm pe copil să ceară informații, faptul că am pus în altă parte a camerei apa, sucul, jocul preferat ne va crea contextul de a-l învăța să ceară informații despre acestea. Îl vom ajuta să întrebe ”unde este apa, sucul, jocul x”. Îi vom oferi informația (ex. este în dulapul verde), iar el va folosi informația pentru a obține ceea ce-și dorește.

6. Preachizițiile pentru a trece la acest nivel de predare sunt consistente:

• Cel puțin 100 de itemi/ acțivități, acțiuni, itemi care lipsesc, cereri de tip da/nu
• Un repertoriu extins pe tact – itemi, oameni, locuri, adjective
• Abilitatea de a repeta răspunsul oferit de către terapeut (echoic repetat voit) pentru a nu uita răspunsul (ex. copilul repetă pentru sine ”în dulapul verde… în dulapul verde” – mai ales în contextul în care locul în care se află itemul cerut este mai departe decât locul în care copilul a primit informația).

7. Generalizarea cererilor este importantă!

Predarea în contexte cât mai naturale reduce necesitatea de a programa generalizarea. Dar nu uitați faptul că interacțiunea copiilor nu se reduce doar la comunicarea cu adulții, ci o mare parte din timp ei trebuie să facă cereri adresate altor copii. Programați sesiuni în care să predați cererile adresate celorlalți copii și stabiliți obiective foarte clare pe cereri în cadrul mediilor educaționale în care îi însoțiți pe copii (grădiniță, școală).