ABA este criticată pentru utilizarea recompenselor, cu atât mai mult cu cât utilizarea recompenselor este în contrast cu abordarea actuală în parenting. Se vorbește mult despre iubire necondiționată, parenting cu blândețe și sunt mulți părinți care spun ”eu nu îmi condiționez copilul”, ”eu nu sunt de acord cu utilizarea recompenselor în creșterea copilului meu”, ”eu nu îmi dresez copilul”, ”eu nu îmi pedepsesc copilul”.

Până la vârsta de 6 ani copiii învață din consecințele comportamentelor lor, nu din explicații. Le vom explica bineînțeles, ce este bine, ce este rău, ce așteptări avem de la ei, însă nu vor pune în aplicare ceea ce le cerem doar pe baza explicațiilor. Abia după 6 ani pot începe să asculte argumentele noastre referitoare la comportamente.

Comportamentele noastre, ale tuturor se dezvoltă în funcție de beneficiile pe care le obținem, cu alte cuvinte suntem condiționați la fiecare pas. Atunci când comportamentele noastre au consecințe neplăcute încetăm să le mai manifestăm și încercăm să schimbăm ceea ce facem. Atunci când comportamentele noastre ne aduc beneficii, continuăm să le manifestăm – suntem condiționați la fiecare pas, chiar dacă nu ne place să recunoaștem asta.

ABA asta face, identifică ce îi place copilului, și utilizează aceste preferințe pentru a dezvolta comportamente și abilități. Și așa se formează comportamentul oricărui copil, nu doar al celor cu autism. Diferență este că un copil cu autism trebuie să repete de 100, de 1 000 de ori un lucru până când îl învață, spre deosebire de copiii tipici care învață după câteva demonstrații.

Pe termen lung este NOCIV ca un copil să primească tot ce își dorește doar pentru că vrea. Dacă îmi permit să-i ofer ceea ce își dorește, este în regula să o fac, însă pe baza unor reguli:

– vei primi ciocolată după ce termini de mâncat, nu între mese

– vei avea acces la telefon/tabletă, după ce iți faci temele

– vei primi o tabletă nouă, însă am nevoie de ajutorul tău. ”Mă poți ajuta să fac curat în casă în fiecare săptămână, ca eu să pot lucra pentru a avea banii necesari să cumpăr tableta” sau ”Faci curat în casă odată pe săptămână pentru a nu mai cheltui banii să plătesc pe cineva să facă asta, iar din banii economisiți iți voi cumpără tabletă”

Abordând așa situațiile copilul va învăța să devină responsabil și să facă eforturi pentru a obține ceea ce își dorește, lucru care va duce în timp la o stare de mulțumire, la dezvoltarea autocontrolului, a voinței, perseverenței.

Atunci când copilul primește ceea ce își dorește doar pentru că cere, fără a trebui să facă nimic pentru a obține acel lucru, de fapt îl învăț că este suficient să ceară sau să ”se dea cu fundul de pământ” și beneficiile apar. Este tot o condiționare, însă de data aceasta copilul învață că poate obține ceva doar pentru că spune VREAU sau are un comportament neadecvat. Odată obișnuit cu acest mod de funcționare, va deveni din ce în ce mai dificil să îl determinăm să învețe lucruri noi, să facă eforturi pentru a obține ceea ce își dorește și va crește devenind un adult disfuncțional, fragil emoțional, care se va frustra la cele mai mici obstacole, poate ajunge să dezvolte tulburări emoționale și chiar depresie, pentru că lumea nu este așa cum a învățat el când era mic.

Să revenim însă la utilizarea recompenselor în terapia copiilor cu autism. Subiectul este unul sensibil și pentru că recompensele sunt utilizate rigid de unii dintre terapeuți.

Recompensă/ motivație nu înseamnă doar utilizarea dulciurilor, acesta este aspectul care duce la confundarea ABA cu dresajul.

A lucra eficient înseamnă a descoperi toate preferințele copilului, de la ce dulciuri îi plac până la faptul că îi place să asculte muzică sau să se joace cu degețelele în nisip. Analistul comportamental, terapeuții din echipă și familia trebuie să descopere zi de zi noi recompense, să le varieze cât mai mult în sesiunile de terapie, astfel încât copilului să îi placa să fie acolo și să învețe lucruri noi pentru că apoi vin și beneficiile.

Primul pas în terapie este descoperirea recompenselor, cât mai multe, și nu se rezumă la dulciuri. Urmează apoi identificarea comportamentelor/abilităților care trebuie predate copilului și utilizarea recompenselor pentru a motiva copilul să se implice în activitățile de predare.

Este terapia ABA dresaj?

  1. Copilul este cel care va impune modul necesar de lucru.

Atunci când copilul nu imită nicio acțiune a adulților, nu arată nici măcar cu degetul când își dorește ceva, nu se joacă cu nicio jucărie, acest nivel de dezvoltare va impune inițial un mod de lucru elementar, care din exterior poate semăna cu un dresaj. Este singurul mod în care poate învăța comportamente elementare. Însă imediat ce copilul demonstrează aceste comportamente, stilul de lucru se va schimba, va deveni mai natural.

O abordare eficientă înseamnă analiza permanentă a stulului de învățare al copilului și testarea modurilor de predare. După această analiză și testare, se va alege întotdeauna cel mai natural mod de lucru, atât cât permit abilitățile copilului.

Reguli în utilizarea recompenselor:

  1. Faceți o evaluare a tuturor preferințelor copilului – puteți utiliza un chestionar detaliat de evaluare a preferințelor.
  2. Din lista lungă de preferințe, testați în sesiunile de terapie care dintre ele sunt suficient de puternice încât să aibă valoare de recompensă, iar copilul să lucreze pentru a le obține.
  3. Asigurați-vă că lista de recompense este cât mai lungă și cât mai variată.
  4. NU vă limitați la utilizarea dulciurilor, ci asigurați-vă că aveți recompense variate: jucării, jocuri, activități, intercatiune fizică etc.
  5. Evaluați autostimulările și identificați ce jucării pot fi utilizate pentru a oferi senzația similară obținută prin autostimulare și utilizați aceste jucării ca recompense.
  6. Monitorizați utilizarea zilnică a recompenselor – notați ce recompense și de cate ori au fost utilizate.
  7. Înainte de fiecare activitate, permiteți-i copilului să aleagă recompensa – nu alegeți în locul lui.
  8. Restricționați accesul la recompense în afara sesiunilor de terapie.
  9. Expuneți-l zilnic la noi activități distractive care ar putea deveni noi recompense.
  10. Faceți o reevaluare a recompenselor – periodic, sau urgent în momentul în care copilul nu mai colaborează în sesiunile de terapie.
  11. Atitudinea fața de copil trebuie să fie mereu caldă, prietenoasă, grijulie, afectuoasă. Evitați utilizarea unui ton rigid în comunicarea cu el!

 

Anca Dumitrescu

Psiholog si BCBA