Comunicarea la adolescenții și tinerii cu tulburare din spectrul autist (TSA)

Tulburarea din spectrul autist (TSA) afectează semnificativ comunicarea, interacțiunea socială și ariile generale de dezvoltare. În perioada adolescenței, comunicarea devine o provocare centrală, influențând relațiile sociale, integrarea și stima de sine.

Înțelegerea caracteristicilor specifice ale comunicării la această vârstă este esențială pentru o intervenție eficientă.

• Variabilitate mare: Unii adolescenți sunt verbali, în timp ce alții utilizează sisteme alternative de comunicare (precum PECS, pictograme sau aplicații digitale).

• Limbaj literal: Dificultăți în interpretarea metaforelor, sarcasmului și glumelor.

• Provocări în inițierea și menținerea unei conversații.

• Ecolalia: Repetarea cuvintelor sau frazelor, care poate persista și în adolescență.

• Dificultăți de reglare emoțională, ce afectează exprimarea verbală.

• Neînțelegerea regulilor sociale ale conversației: gestionarea spațiului personal, a contactului vizual, a tonului vocii etc.

Adolescenții și tinerii cu TSA pot întâmpina dificultăți semnificative în contexte sociale și comunicative:

• Izolare socială și anxietate în interacțiunile cu ceilalți.

• Probleme în exprimarea dorințelor, emoțiilor și nevoilor personale.

• Percepția greșită din partea celor din jur – pot fi considerați nepoliticoși, dezinteresați sau retrași, deși nu este cazul.

Intervenții utile pentru dezvoltarea comunicării

Pentru a sprijini comunicarea funcțională și socială, sunt recomandate următoarele intervenții:

• Antrenament în abilități sociale: jocuri de rol, scenarii sociale, modelarea conversațiilor.

• Tehnici de reglare emoțională, care să faciliteze exprimarea dorințelor și nevoilor.

• Utilizarea tehnologiei: aplicații, tablete sau alte dispozitive de sprijin pentru comunicare augmentativă și alternativă.

• Dezvoltarea inițiativei comunicative: implicarea activă a adolescentului în cereri prin obiecte preferate („Vreau…”).

• Predarea conversației funcționale: exerciții repetitive, pe teme familiare, folosind benzi conversaționale sau pictograme („Eu spun – Tu răspunzi”).

• Modelarea comportamentului: adultul oferă un exemplu de conversație, iar adolescentul imită.

• Antrenarea limbajului pragmatic: ascultare activă, răspunsuri adecvate, inițierea de întrebări.

• Învățarea expresiilor faciale, a tonului vocii și a limbajului nonverbal.

• Explicarea glumelor, ironiei și metaforelor, cu sprijin vizual și exemple concrete.

Exemple de exerciții practice (cu suport vizual)

1. Întrebări și răspunsuri simple: de tip „Da/Nu” – „Vrei să…?”, „Poți să…?”

2. Formule de politețe: „Aș dori…”, „Te rog…”, „Mulțumesc” – cu imagini ilustrative.

3. Exprimarea dorințelor prin arătare sau alegere: imagini cu obiecte/situații.

4. Fișe cu opțiuni: „Ce vreau acum?” – pauză, apă, joacă etc.

5. Recunoașterea emoțiilor: potrivirea expresiilor faciale cu stări emoționale.

6. Jocuri de identificare vizuală: „Cine e fericit?” / „Unde e mingea?”

7. Benzile PECS/conversaționale: „Eu vreau + obiect/activitate”.

8. Completarea propozițiilor: „Când sunt trist, eu…”, „Îmi place să…”

9. Dialoguri cu două opțiuni: „Ce răspund când cineva spune ‘Bună’?”

10. Jocuri de rol: replici utile în situații reale (la magazin, la școală).

11. Exprimarea sentimentelor: „Azi mă simt… pentru că…”

12. Secvențierea evenimentelor: ordonarea unor imagini și povestirea acestora.

Sprijinul personalizat, adaptat vârstei și nivelului de dezvoltare, poate face o diferență esențială în viața unui adolescent cu TSA. Prin exerciții vizuale, strategie, răbdare și implicarea activă a părinților și specialiștilor, comunicarea poate deveni o punte reală către integrare și autonomie.