În calitate de specialiști, pentru a identifica modul în care putem derula o intervenție de succes atunci când există o întârziere în dezvoltarea limbajului este esențial să ne propunem să înțelegem procesul care stă la baza dezvoltării limbajului.

Astfel, este important să cunoaștem faptul că de-a lungul timpului au fost conturate și dezbătute mai multe teorii cu privire la modul de dobândire a limbajului.

În cele ce urmează vă invităm să descoperiți elementele cheie cu privire la modul în care analiza aplicată a comportamentului definește limbajul și înțelege procesul de dezvoltare a acestuia.

În cartea sa Comportamentul Verbal (1957), Skinner propune definirea limbajului drept comportament verbal care este învățat, extins și menținut de aceleași variabile din mediul înconjurător care controlează orice alt comportament.

Comportamentul verbal implică întotdeauna interacțiune socială între un vorbitor și un ascultător, comportamentul verbal al vorbitorului fiind întărit prin intermediul comportamentului ascultătorului.

De asemenea, comportamentul verbal este definit prin prisma funcției pe care o are în diferite contexte specifice și nu doar prin prisma formei acestuia (aceasta din urmă stând la baza modalități clasice de definire a limbajului).

Astfel, orice tip de răspuns/comportament cu rol de comunicare este un comportament verbal (fie el vorbit sau nu – gesturi, semne, etichete vocale etc).

Operanții verbali reprezintă acele elemente componente ale comportamentului verbal fiecare dintre aceștia servind funcții specifice, în diferite contexte de interacțiune socială.

Mai exact, operanții verbali realizează legătura directă dintre scopul pe care îl are un anumit comportament și variabilele din mediu.

Dezvoltarea abilităților referitoare la un anumit operant verbal va genera întotdeauna dezvoltarea abilităților cuprinse în cadrul altor operanți, aceștia fiind interconectați.

Câțiva din operanții verbali de bază – a căror dezvoltare o urmărim în cadrul procesului de intervenție – sunt:

• MAND (Cererea) – Se referă la comunicarea unei nevoi/dorințe; consecința care întărește un comportament de cerere este una specifică, determinată de motivația persoanei care realizează cererea.

Ex: Copilul își dorește ciocolată à cere ciocolată (utilizând eticheta vocală ciocolată, indicând o tabletă de ciocolată cu degetul, oferind persoanei care are ciocolată o pictogramă cu ciocolată etc)à primește ciocolată

• TACT – Se referă la etichetarea obiectelor/acțiunilor/persoanelor cu care vorbitorul intră în contact prin intermediul simțurilor.

Ex: O persoană vede un avion și spune “avion”.

• ECHOIC – Se referă la abilitatea de a imita comportamentul verbal al altei persoane.

Ex: Copilul repetă după mamă atunci când aceasta spune “pisică”.

• INTRAVERBAL – Se referă la abilitatea de a răspunde la comportamentul verbal al celorlalți

Ex: Copilul răspunde “Ciocolată!” atunci când este întrebat ce îi place cel mai mult să mănânce.

Referințe:

Cooper, J. O., Heron, T. E., & Heward, W. L. (2019). Applied Behavior Analysis (3rd Edition). Hoboken, NJ: Pearson Education.

Skinner, B. F. (1957). Verbal behavior. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall. Book Google Scholar