Ce trebuie să știm când vorbim despre efectele întăririi și pedepsirii

Atât întărirea, cât și pedepsirea, pot avea uneori efecte neintenționate asupra comportamentului. Profesioniștii trebuie să aibă strategii și pentru aceste efecte posibile, înainte de a iniția intervențiile. Unele dintre aceste efecte pot fi diminuate mult mai ușor decât altele, fiind necesară o analiză atentă a echilibrului dintre daunele şi beneficiile posibile.

1. Contrastul comportamental: poate apărea în programele multiple de întărire sau în pedepsire. În manualul ABA avem exemplul unui copil care mănâncă prăjituri cu aceeași rată, atât în prezența, cât și în absența bunicii sale. Într-o zi, bunica îl pedepsește pentru că a mâncat prăjituri când ea era prezentă în bucătărie. Această consecință are ca rezultat reducerea comportamentului de a mânca prăjituri când bunica este în bucătărie și creșterea comportamentului de a mânca prăjituri când ea este absentă (Cooper et.al., 2007, p. 337).

De exemplu, Alexandru țipă acasă și la școală. Părinții decid să aplice extincție acasă, iar Alexandru începe să țipe și mai mult la școală.

Contrastul comportamental este asociat pedepsei, dar și cu programele multiple de întărire, care se produc, în general, în cadre diferite.

2. Când accesul la întăritor este restricționat, comportamentul problematic poate escalada. Cu cât întăritorul este mai puternic, cu atât mai posibilă devine o reacție
3. Dacă programul de întărire nu este diminuat gradual și nu este condus către oportunități naturale de întărire, persoana aflată sub programul de întărire poate rămâne prinsă în acest cerc de întărire artificială, bazându-se doar pe motivația extrinsecă
4. Întărirea poate conduce la comportamente care au efecte negative asupra sănătății, siguranței, relațiilor persoanei, etc. (ex. adicții)
5. Aplicată incorect, pedeapsa poate produce efecte precum agresivitate, furie, comportamente de scăpare.
6. Cel mai important, pedepsirea nu produce comportamente noi, adaptative, ci are doar capacitatea de a reduce comportamente. Așadar, atunci când vrem să reducem sau să eliminăm un comportament nedorit, este important să ne gândim cu ce alt comportament dezirabil îl putem înlocui. Orice persoană trebuie învățată ce să facă, astfel încât să poată intra în contact natural cu întăritorii disponibili, nu doar ce să nu facă.

Întărirea pozitivă este adesea văzută ca epitom al practicii etice în ABA. În mod similar, pedeapsa duce cu ea un stigmat asociat controlului și abuzului de putere. În realitate, aceste condiții se manifestă natural și nu sunt inerent bune sau rele. Diferența apare in modul în care condițiile sunt aplicate de profesioniști.

Considerente privind procedurile de pedepsire

(a) Analiștii comportamentali recomandă mai degrabă întărirea decât pedepsirea, oricând este posibil.

(b) În cazul în care sunt necesare procedurile de pedepsire, analiștii comportamentali includ întotdeauna proceduri de întărire pentru un comportament alternativ în programul de schimbare a comportamentului.

(c) Înainte de punerea în aplicare a procedurilor bazate pe pedepsire, analiștii comportamentali consideră că sunt adecvate procedurile bazate pe punerea în aplicare a întăririi, cu excepția cazului în care severitatea sau pericolul comportamentului necesită utilizarea imediată a procedurilor aversive.

(d) Analiștii comportamentali se asigură că procedurile aversive sunt însoțite de un nivel crescut de instruire, supraveghere și supervizare. Analiștii comportamentali trebuie să evalueze eficacitatea procedurilor aversive într-un mod oportun și să schimbe programul de modificare a comportamentului dacă acesta nu este eficient. Analiștii comportamentali includ întotdeauna un plan de întrerupere a utilizării procedurilor aversive când nu mai sunt absolut necesare.

Accentul pus pe întărire în locul pedepsei are scopul de a genera abilități și comportamente noi și are în vedere evitarea abuzului de putere și a luptei de forțe. Această aplecare spre procedurile de întărire este un lucru important, dar este important să înțelegem că întărirea poate avea și efecte nedorite și că există modalități de a o folosi greşit. Există o mulțime de situații în care întărirea este aplicată neadecvat și generează comportamente nedorite. O procedură de întărire nu este etică de la sine. Putem aplica în mod etic și eficient întărirea atunci când înțelegem toate datele acesteia.

Același lucru se aplică şi pentru procedurile de pedepsire. Ţineţi minte, pedepsirea reprezintă adăugarea sau îndepărtarea unui stimul care să reducă apariția viitoare a unui comportament.

Atunci când un copil care cere să plece acasă de la școală, la 9:00, în fiecare dimineață, iar această cerere îi este refuzată în mod repetat, copilul va înceta în cele din urmă să ceară să plece. Refuzarea cererii copilului este o pedepsire, dacă reduce comportamentul de solicitare. Dintr-o perspectivă obiectivă, acceptarea respectivei cereri ar fi lipsită de etică.

Întărirea și pedepsirea sunt adesea mai complexe decât par la prima vedere. Există mulți factori care influențează eficacitatea acestora și chiar aplicarea lor etică. Luați în considerare toate riscurile și beneficiile posibile, asociate aplicării acestor proceduri, și fiţi conștienți de prezența lor în mediul natural.

Sursa articol: masteraba.com