Ce înseamnă psihoterapia pentru copii

Psihoterapia destinată copiilor este similară terapiei și consilierii adulților: înseamnă un spațiu de siguranță și ascultare empatică, oferind instrumentele ce pot ajuta în modificarea gândurilor, emoțiilor, comportamentelor sau situațiilor dificile.

Precum un client adult, copiii primesc sprijin emoțional pentru a-și atinge obiectivele, pentru a-și rezolva conflictele, pentru a-și înțeleage propriile gânduri și sentimente și a descoperi soluții pentru problemele cotidiene.

Singura diferență mare între terapia pentru adulți și cea pentru copii este obiectivul permanent de a ne asigura că cel mic înțelege ceea ce se întâmplă și că înțelege faptul că nu este singur în acest proces.

Metodele eficiente de terapie pentru copii sunt centrate pe prezent, pe obiective actuale și viitoare și vor include de cele mai multe ori modalități non verbale de comunicare, indirecte, precum joaca și activitățile ludice specifice vârstei, artă, muzică, interese ale copilului.

Terapia unui copil nu gravitează prea mult în jurul trecutului și nici nu presupune dezbaterea și dezgroparea continuă a celor întâmplate, ci este orientată pe ce se întâmplă ACUM. Copiii vor soluții rapide și este important să-i ajutăm să le identifice pe cele potrivite situațiilor prin care trec.

Fie că vorbim de traume, divorțul părinților, abuz fizic, bullying, tulburări psiho afective sau dificultăți sociale, copiii resimt schimbările sau evenimentele negative la fel de intens ca un adult, însă impactul asupra lor poate fi mai mare. Acest lucru se întâmplă deoarece copiilor le este greu să-și explice rațional fenomenele din jur și să dezvolte fără ajutor mecanisme eficiente de coping în situații dificile, stima lor de sine este în formare, precum și repetoriul emoțional.

• Construirea stimei de sine și a imaginii proprii
• Îmbunătățirea comunicării centrate pe nevoile sale
• Dezvoltarea repertoriului emoțional și a capacității de a comunica despre emoții
• Dezvoltare sănătoasă psihocomportamentală
• Îmbunătățirea comunicării cu familia, colegii sau alte persoane importante din viața copiilor

Lista de mai jos conține o serie de indicatori care ar trebui să ne ajute în a decide dacă un copil are sau nu are nevoie de psihoterapie. Atunci când observăm astfel de semne este preferabil să le adresăm în timp util și într-un mod corect:

• Apariția bruscă a agresivității
• Incontinență urinară fără o cauză medicală asociată
• Dificultate de adaptare la medii sociale noi
• Coșmaruri frecvente și dificultăți de somn
• Modificări bruște în performanța școlară
• Anxietate sau stări persistente de îngrijorare
• Retragerea din activități care de obicei le făceau cu plăcere
• Pierderea semnificativă și bruscă a apetitului, modificări de greutate, fără cauze medicale asociate
• Crearea unor rutine obsesive, precum spălatul pe mâini, smulgerea firelor, atenție excesivă la detalii de curățenie
• Exprimarea gândurilor de autovătămare sau de tip suicidar (ACESTEA REPREZINTĂ O URGENȚĂ)
• Izolare socială și dorința de a fi singuri
• Consum de alcool, droguri
• Autoagresivitate (tăieturi de mâini, picioare)
• Sentiment de tristețe persistent
• Comportament furios și tendința de a avea reacții exagerate și agresive
• Preocupare persistentă și exagerată pentru sănătatea proprie sau felul în care arată
• Incapacitatea de a se concentra, pierderea abilității de a fi atent, de a gândi clar sau de a lua decizii
• Diete alimentare, comportamente de a mânca excesiv