Atunci când ne referim la autism utilizăm termenul RECUPERARE, Și nu VINDECARE.

Un procent mic din copiii cu autism ies de sub diagnostic. Autismul este un diagnostic pe viață pentru majoritatea copiilor cu autism.

Atunci când ne referim la 5 din 10 copiii cu autism care au șansa să fie recuperați, ne referim la faptul că au recuperat din deficit până la nivelul la care au devenit funcționali și se pot integra satisfăcător în mediile la care sunt expuși.

Gradul de recuperare variază în funcție de gravitatea afecțiunii.

Gravitatea afecțiunii poate fi determinată utilizând un test precum ADOS (Autism Diagnostic Observation Schedule) și tot prin utilizarea acestui test putem determina dacă au ieșit de sub diagnostic.

Gradul de recuperare poate fi determinat utilizând chestionare de evaluare a abilităților.

Termenul ”recuperare” vine cu o încărcătură destul de mare, însă putem să încercăm să-l definim pentru a avea repere mai clare – din punct de vedere terapeutic, recuperarea se referă la redarea (predarea și însușirea) unor abilități importante. Dacă un copil de 3 ani, aflat în terapie, recuperează abilități esențiale și se găsește pe testele standardizate în scorurile medii, putem vorbi de recuperare. La 5 ani, același copil, în alte condiții decât cele inițiale, este posibil să nu se mai situeze în aceleași standarde de dezvoltare. Asta fiindcă diagnosticul influențează nu doar rezultatele pe termen scurt, cele pe care le putem uneori controla în terapie. Aici apare în discuție cealaltă nuanță a termenului ”recuperare”, de care ne ferim cu toții – cea a diagnosticului, respectiv ieșirii de sub un diagnostic formal de TSA. Iar ieșirea de sub diagnostic nu se întâmplă prea ușor – statistic, conform diverselor cercetări, avem procente variate: între 3% și 25% conform https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19009353/ , între 4 și 13% conform unor studii din US, 4% conform https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4486212/ etc. Dar aici vorbim despre absența simptomatologiei, nu doar despre funcționalitate.

Din punct de vedere al abilităților, recuperarea depășește uneori procentul de 50%. Sigur, urmărind multe criterii, drum deloc ușor.

Regăsiți mai jos cele mai relevante date din literatura de specialitate, printre care meta-analiza lui Mojgan Gitimoghaddam, ce include 770 de studii pentru a evidenția rezultatele intervențiilor în autism.
https://www.researchgate.net/…/360706339_Applied…
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19009353/…

Este important să nu reducem copilul la diagnostic, ci să ne uităm la cât de funcționale sunt abilitățile și la cât este el de independent. Numim copilul recuperat, mândrii de rezultate, fără a pune în umbra diagnosticului toată devenirea lui.

Rezultatele terapiei și gradul de recuperare al copilului variază în funcție de:
– vârsta la care este începută terapia
– gravitatea afecțiunii și afecțiuni asociate
– numărul de ore de terapie
– implicarea familiei în procesul de terapie

 

Text scris de Anca Dumitrescu, psiholog, BCBA