Stabilirea obiectivelor de predare – Rezumat live, recomandări

Pe 19 aprilie, pe pagina noastră de Facebook (ABA Masters) a avut loc al 5-lea live din seria „Terapia copilului cu autism înseamnă…”. Tema acestui live a fost, obiective clare de predare a abilităților și a fost susținut de colega noastră, Claudia Matei. Mai jos puteți citi rezumatul live-ului, precum și câteva recomandări.

Dacă nu ați urmărit live-ul, înregistrarea este disponibilă aici.

Protocolul de predare a oricărei abilități este precum inima unei structuri complexe. Asigură funcționalitate maximă abilităților și dacă este corect gândit și implementat, poate face ca rezultatele pe care le obținem să fie optime.

Atunci când realizăm un protocol de predare a unei abilități, este necesar să identificăm următoarele:

1. Preachizițiile

• Ce abilități trebuie să aibă copilul înainte de a-i preda ceea ce mi-am propus
• Ex: Dacă un copil nu poate discrimina între obiecte, este puțin probabil să ne aducă la cerere o mașinuță
• Dacă un copil nu a fost învățat să aștepte, este puțin probabil să aștepte câteva minute la casa de marcat

2. De ce predăm abilitatea respectivă? Care este scopul predării?

• Copilul va putea folosi abilitatea respectivă? Cum îl va ajuta? Devine funcțională? Abilitatea respectivă are un scop în sine sau este o preachiziție pentru a dezvolta o abilitate mai importantă? Sau folosim acea abilitate ca mijloc de predare?
• Scop în sine!

Ex: Îmbrăcatul sau Cererile

• Preachiziție!

Ex: Imitația – scop: joc imitativ sau observarea și imitarea altor comportamente.

Coloratul – scop: dezvoltarea scrisului

• Mijloc de predare!

Ex: a face incastru – predarea altor abilități atunci când copiilor le place să potrivească forme în incastru (putem preda animale, forme, culori etc.)

3. Cum anume predăm abilitatea respectivă?

• Structurat sau Incidental?  Trebuie să ne gândim la programarea învățării, la numărul de oportunități de repetare a abilității în sesiunea respectivă și modul în care le programăm pe următoarele.
• Ce tipuri de materiale ne sunt necesare?
• Care sunt tehnicile prin care voi preda?
• Ce sistem de întărire folosesc?

4. Etapele obiectivelor

• Obiectivele complexe sunt predate, de cele mai multe ori, etapizat.
• De exemplu, pentru a-l învăța pe copil să aștepte, pornim de un număr minim se secunde și creștem criteriul gradual.

Cum facem asta?

• Stabilim un baseline. Cât poate copilul să aștepte în mod normal? 2, 3, 4 secunde?
• Stabilim obiectivul. Acesta va fi puțin mai mic decât cifra din baseline. Dacă cel mic poate aștepta 3 secunde, noi începem cu 2 secunde
• Creștem obiectivul: după ce am întărit comportamentul copilului de a aștepta 2 secunde și l-am făcut să înțeleagă ce așteptăm să facă și i-am demonstrat că are succes, că poate face asta și că este ușor (acesta este motivul principal al unui obiectivit stabilit sub baseline), creștem la 3 secunde, apoi la 5, apoi la 8 șamd.

Acestea ar fi etape de predare cu target pe durată. Alte tipuri de etape pot fi acelea care se referă la structura unei abilități.

De exemplu, pentru a-l învăța pe copil să facă conversație, prima etapă este de structurare a conversației, apoi de extindere a acesteia.

5. Criteriile de masterare și de generalizare

Acestea pot varia ușor de la un caz la altul. Pentru ca o abilitate să fie considerată masterată, între 80% și 90% dintre răspunsuri trebuie să fie corecte și independente.

Pe lângă standardele tipice de generalizare de stimuli și răspunsuri, există câteva criterii de verificare a abilităților de care ar trebui să ținem cont atunci când vorbim de generalizare. Acestea se referă ca cadrele de interacțiune și sunt importante, dat fiind faptul că o mare parte din intervenție presupune predare de tip 1:1.

Acestea sunt:

• Cadrul de interacțiune terapeut-copil (cel mai adesea, acesta este cadrul de predare)
• Cadrul de interacțiune copil – copil
• Cadrul de interacțiune grup mic (2-3 copii) – copil
• Cadrul de interacțiune grup extins – copil (cel mai adesea, acesta este cadrul de referință în generalizare și apare în momentul integrării în grădiniță.

Deoarece primul și ultimul cadru sunt cele mai utilizate, iar cele intermediare lipsesc din multe intervenții, observăm adeseori dificultăți semnificative de generalizare la grădiniță.

Un prim pas în rezolvarea acestor dificultăți este acela de a crea sistematic oportunități de expunere a copilului la cadrele intermediare de interacțiune, astfel încât celui mic să-i fie ușor, iar terapeutul să poată controla și programa mai bine generalizarea obiectivelor.